obrăznicire
română
Etimologie
Din obrăznici.
Pronunție
- AFI: /o.brəz.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obrăznicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obrăznicire | obrăzniciri |
| Articulat | obrăznicirea | obrăznicirile |
| Genitiv-Dativ | obrăznicirii | obrăznicirilor |
| Vocativ | obrăznicire, obrăznicireo | obrăznicirilor |
- acțiunea de a obrăznici și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obrăznici