ofițeraș

română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʦe'raʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ofițeraș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ofițeraș	ofițerași
Articulat	ofițerașul	ofițerașii
Genitiv-Dativ	ofițerașului	ofițerașilor
Vocativ	ofițerașule	ofițerașilor

1. (depr.) diminutiv al lui ofițer.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online