ofițeroi

română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -oi.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʦe'roj/

Substantiv

Declinarea substantivului ofițeroi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ofițeroi	ofițeroi
Articulat	ofițeroiul	ofițeroii
Genitiv-Dativ	ofițeroiului	ofițeroilor
Vocativ	ofițeroiule	ofițeroilor

1. (depr.) augmentativ al lui ofițer.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online