română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -oi.

Pronunție

  • AFI: /o.fi.ʦe'roj/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofițeroi
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofițeroi ofițeroi
Articulat ofițeroiul ofițeroii
Genitiv-Dativ ofițeroiului ofițeroilor
Vocativ ofițeroiule ofițeroilor
  1. (depr.) augmentativ al lui ofițer.


Traduceri

Referințe