Omăt

română

Etimologie

Din slavă ometŭ ("măturare; pospai").

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
omăt
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omăt omeți
Articulat omătul omeții
Genitiv-Dativ omătului omeților
Vocativ ' '
  1. (pop.) zăpadă, nea.
  2. (reg.) nămete, troian.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe