omofonie

română

Etimologie

Din franceză homophonie.

Pronunție

• AFI: /o.mo.fo'ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului omofonie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	omofonie	omofonii
Articulat	omofonia	omofoniile
Genitiv-Dativ	omofoniei	omofoniilor
Vocativ	'	'

1. fenomen de coincidență sonoră a formei unor cuvinte diferite.
2. tip de muzică în care predomină o linie melodică asupra celorlalte care o întregesc armonic (formând acompaniamentul).

Traduceri

Traduceri