omotetie
română
Etimologie
Din franceză homothétie.
Pronunție
- AFI: /o.mo.te'ti.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului omotetie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omotetie | omotetii |
| Articulat | omotetia | omotetiile |
| Genitiv-Dativ | omotetiei | omotetiilor |
| Vocativ | omotetie | omotetiilor |
- (geom.) relație între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online