onomasticon

română

Etimologie

Din neogreacă onomastikón.

Pronunție

• AFI: /o.no.mas.ti'kon/

Substantiv

Declinarea substantivului onomasticon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	onomasticon	onomasticoane
Articulat	onomasticonul	onomasticoanele
Genitiv-Dativ	onomasticonului	onomasticoanelor
Vocativ	'	'

1. lucrare care cuprinde un index de nume de persoane

Traduceri

Traduceri