opportunité
(français)
Etimologie
Din latină opportūnitātem, forma de acuzativ pentru opportūnitās („avantaj; oportunitate, ocazie, șansă”). Echivalent cu opportun („oportun”) + -ité.
Pronunție
- AFI: /ɔ.pɔʁ.ty.ni.te/
Substantiv
opportunité f., opportunités pl.
- oportunitate
- Vraiment, vous tombez bien ! Quelle opportunité !
- (anglicism; proscris) ocazie
Sinonime
- 2: occasion