orăcăire
română
Etimologie
Din orăcăi.
Pronunție
- AFI: /o.rə.kə'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului orăcăire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orăcăire | orăcăiri |
| Articulat | orăcăirea | orăcăirile |
| Genitiv-Dativ | orăcăirii | orăcăirilor |
| Vocativ | orăcăire, orăcăireo | orăcăirilor |
- acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a orăcăi