orăcăit
română
Etimologie
Din a orăcăi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului orăcăit | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | orăcăit | orăcăituri |
Articulat | orăcăitul | orăcăiturile |
Genitiv-Dativ | orăcăitului | orăcăiturilor |
Vocativ | orăcăitule | orăcăiturilor |
- acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
- (fig.) amestec de voci, gălăgie.
- (fam.) plânset, scâncet de copil mic.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online