oratorie
română
Etimologie
Din latină oratoria.
Pronunție
- AFI: /o.ra.to'ri.e/
Substantiv
Declinarea substantivului oratorie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oratorie | ' |
Articulat | oratoria | ' |
Genitiv-Dativ | oratoriei | ' |
Vocativ | ' | ' |
- arta de a ține discursuri, de a vorbi în fața publicului.
Traduceri
Traduceri