oratoriu
Etimologie
Din latină oratorium. Confer italiană oratorio, franceză oratoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului oratoriu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oratoriu | oratorii |
Articulat | oratoriul | oratoriile |
Genitiv-Dativ | oratoriului | oratoriilor |
Vocativ | oratoriule | oratoriilor |
- compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; (p.restr.) cantată.
- (înv.) mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină oratorius.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
Declinarea adjectivului oratoriu | ||
Singular | Plural | |
Masculin | oratoriu | oratorii |
Feminin | oratorie | oratorii |
Neutru | oratoriu | oratorii |
- (înv.) oratoric.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online