ornamentică

română

Etimologie

Din germană Ornamentik.

Pronunție

• AFI: /or.na'men.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului ornamentică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ornamentică	'
Articulat	ornamentica	'
Genitiv-Dativ	ornamenticii	'
Vocativ	'	'

1. ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere).
2. totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală.

Traduceri

Traduceri