română

Etimologie

Din orto- + test.

Pronunție

  • AFI: /or.to'test/


Substantiv


Declinarea substantivului
ortotest
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortotest ortoteste
Articulat ortotestul ortotestele
Genitiv-Dativ ortotestului ortotestelor
Vocativ ortotestule ortotestelor
  1. instrument de măsură mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate.


Traduceri

Referințe