română

Etimologie

Din slavă (veche) osebiti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
osebi
Infinitiv a osebi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
osebesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să osebească
Participiu osebit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) diferenția, a (se) deosebi.
  2. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide.
  3. (v.tranz.) (înv.) a lăsa deoparte, a excepta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe