ospăț

română

Etimologie

Din latină hospitium.

Pronunție

• AFI: /os'pəʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ospăț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ospăț	ospețe
Articulat	ospățul	ospețele
Genitiv-Dativ	ospățului	ospețelor
Vocativ	'	'

1. petrecere cu mulți oaspeți, oferită cu ocazia unui eveniment (fericit); chef.

Traduceri

Traduceri