Otrățel

română

Etimologie

Din maghiară atracél, este dubletul lui atrățel. Derivare de la latină utricellus (Scriban) este incertă, ca și cea din slavă (veche) jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).

Pronunție

  • AFI: /o.trə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
otrățel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otrățel otrăței
Articulat otrățelul otrățeii
Genitiv-Dativ otrățelului otrățeilor
Vocativ otrățelule otrățeilor
  1. (bot.) roibă.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe