outil
(français)
Etimologie
Din franceză medie outil, care provine din franceză veche ustil < latină târzie *usitilium, din forma plurală *usitilia, din latină utensilia („ustensilă, unealtă”).
Înrudit cu italiană utensile, portugheză utensílio, română ustensilă și spaniolă utensilio.
Pronunție
Substantiv
outil m., outils pl.
- ustensilă, unealtă, sculă
- Les outils d'un menuisier, d'un charpentier, d'un charron, d'un serrurier, d'un maçon, etc. — Outils de jardinage.
- (p.ext.) instrument
- (fam.) idiot, netot
Sinonime
- 1-2: instrument
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Omofone
Locuțiuni
Expresii
- à méchant ouvrier, point de bon outil
- un bon ouvrier a toujours de bons outils
- un bon ouvrier se reconnaît à ses outils
- un mauvais ouvrier a toujours de mauvais outils