(français)

Etimologie

Din franceză medie outil, care provine din franceză veche ustil < latină târzie *usitilium, din forma plurală *usitilia, din latină utensilia („ustensilă, unealtă”).

Înrudit cu italiană utensile, portugheză utensílio, română ustensilă și spaniolă utensilio.

Pronunție


Substantiv

outil m., outils pl.

  1. ustensilă, unealtă, sculă
    Les outils d'un menuisier, d'un charpentier, d'un charron, d'un serrurier, d'un maçon, etc. — Outils de jardinage.
  2. (p.ext.) instrument
  3. (fam.) idiot, netot

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

Referințe