ouț

română

Etimologie

Din ou + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /oˈuʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ouț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ouț	ouțe
Articulat	ouțul	ouțele
Genitiv-Dativ	ouțului	ouțelor
Vocativ	ouțule	ouțelor

1. (rar) oușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online