oxygène

Vezi și : oxygéné

franceză

(français)

Variante

• (ortografia veche) oxigène

Etimologie

Din greacă antică ὀξύς (oxús, „ascuțit”) + γένος (génos, „naștere”), referindu-se la rolul oxigenului în formarea acizilor.

Pronunție

• AFI: /ɔk.si.ʒɛn/
•  Audio^fișier

Substantiv

oxygène m., invariabil

1. (chim.) oxigen
2. (p.ext.) aer

Sinonime

• 2: air

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

anoxémie antioxygène désoxygéner hypoxémie, hypoxémique oxygénable oxygénant oxygénase oxygénate oxygénateur

oxygénation oxygéné oxygéner oxygénifère oxygénite oxygénothérapie suroxygénation suroxygéner

Cuvinte apropiate

• oxy-

Locuțiuni

• donner de l'oxygène
• eau oxygénée
• pro-oxygène

Etimologie

Din oxygéner.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru oxygéner.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru oxygéner.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru oxygéner.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire