pânzătură

română

Etimologie

Din pânză + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /pɨn.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pânzătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pânzătură pânzături
Articulat pânzătura pânzăturile
Genitiv-Dativ pânzăturii pânzăturilor
Vocativ pânzătură pânzăturilor
  1. (înv. și reg.) pânză sau bucată de pânză.
  2. (reg.) broboadă, basma; năframă.
  3. (înv. și reg.) față de masă.


Traduceri

Referințe