pânzătură

română

Etimologie

Din pânză + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /pɨn.zə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pânzătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pânzătură	pânzături
Articulat	pânzătura	pânzăturile
Genitiv-Dativ	pânzăturii	pânzăturilor
Vocativ	pânzătură	pânzăturilor

1. (înv. și reg.) pânză sau bucată de pânză.
2. (reg.) broboadă, basma; năframă.
3. (înv. și reg.) față de masă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online