păcurări

română

Etimologie

Din păcurar.

Pronunție

• AFI: /pə.ku.rə'ri/

Verb

Conjugarea verbului păcurări
Infinitiv	a păcurări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	păcurăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să păcurărească
Participiu	păcurărit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) (înv. și reg.) a ciobăni, a păstori.

Cuvinte derivate

• păcurărit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• parcurai

Referințe

• DEX '98 via DEX online