păcurăriță

română

Etimologie

Din păcurar + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /pə.ku.rə'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului păcurăriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcurăriță	păcurărițe
Articulat	păcurărița	păcurărițele
Genitiv-Dativ	păcurăriței	păcurărițelor
Vocativ	păcurăriță	păcurărițelor

1. (înv. și reg.) soția păcurarului; ciobăniță, păstorită.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online