păgubire

română

Etimologie

Din păgubi.

Pronunție

• AFI: /pə.gu'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului păgubire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păgubire	păgubiri
Articulat	păgubirea	păgubirile
Genitiv-Dativ	păgubirii	păgubirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a păgubi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri