română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /pə.li'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
pălimar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pălimar pălimare
Articulat pălimarul pălimarele
Genitiv-Dativ pălimarului pălimarelor
Vocativ pălimarule pălimarelor
  1. stâlp de pridvor sau de prispă, care susține streașina acoperișului.
  2. împrejmuire de scânduri la prispa unei case țărănești, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon).
  3. (înv.) întăritură, parapet.
  4. pridvor, cerdac; foișor.


Traduceri

Etimologie

Confer pălămar.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru pălămar.

Referințe