română

Etimologie

Din pănușă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /pə.nu'ʃer/


Substantiv


Declinarea substantivului
pănușer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pănușer pănușere
Articulat pănușerul pănușerele
Genitiv-Dativ pănușerului pănușerelor
Vocativ pănușerule pănușerelor
  1. (reg.) locul unde se păstrează, în timpul iernii, pănușile uscate.


Traduceri

Referințe