pănură

română

Etimologie

Din latină paenula.

Pronunție

• AFI: /'pə.nu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pănură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pănură	pănuri
Articulat	pănura	pănurile
Genitiv-Dativ	pănurii	pănurilor
Vocativ	pănură	pănurilor

1. (pop.) aba, dimie; (p.gener.) țesătură (groasă).
2. (fig.) (reg.) fel, soi.

Expresii

• A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răpună

Referințe

• DEX '98 via DEX online