română

Etimologie

Din pace + făcător.

Pronunție

  • AFI: /pa.ʧe.fə.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pacefăcător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pacefăcător pacefăcători
Articulat pacefăcătorul pacefăcătorii
Genitiv-Dativ pacefăcătorului pacefăcătorilor
Vocativ - -
  1. (înv.) (persoană) care pacifică, care restabilește pacea, liniștea.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe