pact
română
Etimologie
Din franceză pacte.
Pronunție
- AFI: /pakt/
Substantiv
| Declinarea substantivului pact | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pact | pacte |
| Articulat | pactul | pactele |
| Genitiv-Dativ | pactului | pactelor |
| Vocativ | ' | ' |
- convenție internațională cu caracter solemn care reglementează relațiile dintre două sau mai multe state.
- document scris care certifică această convenție.
- ansamblu de state legate printr-o astfel de convenție.
Traduceri
Traduceri