paleoteriu
română
Etimologie
Din franceză paléothérium < latină modernă Paleotherium. Inevitabil compus din greacă antică παλαιός (palaiós, „bătrân, vechi”) + θηρίον (thēríon, „fiară, bestie”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului paleoteriu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paleoteriu | paleoterii |
| Articulat | paleoteriul | paleoteriii |
| Genitiv-Dativ | paleoteriului | paleoteriilor |
| Vocativ | paleoteriule | paleoteriilor |
- (zool. și pal.) animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul.
Vezi și
Traduceri
mamifer dispărut; fosilă
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online