pancartă

română

Etimologie

Din franceză pancarte.

Pronunție

• AFI: /pan'kar.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului pancartă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pancartă	pancarte
Articulat	pancarta	pancartele
Genitiv-Dativ	pancartei	pancartelor
Vocativ	'	'

1. placă de material (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; placardă.

Traduceri

Traduceri