pandur
Etimologie
Din sârbocroată pandur, maghiară pandúr.
Pronunție
- AFI: /pan'dur/
Substantiv
Declinarea substantivului pandur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pandur | panduri |
Articulat | pandurul | pandurii |
Genitiv-Dativ | pandurului | pandurilor |
Vocativ | pandurule | pandurilor |
- soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. xVIII.
- soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. xIX.
- (spec.) soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu.
- ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale.
- (înv. și pop.) haiduc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online