Etimologie

Din franceză paranoïa.

Pronunție

  • AFI: /pa.ra'no.ja/


Substantiv


Declinarea substantivului
paranoia
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ paranoia '
Articulat paranoia '
Genitiv-Dativ paranoiei '
Vocativ ' '
  1. stare patologică constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de grandoare, de persecuție, de gelozie etc.), decurgând fără halucinații și schimbări pronunțate ale personalității.


Traduceri