partitură

română

Etimologie

Din italiană partitura.

Pronunție

• AFI: /par.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului partitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	partitură	partituri
Articulat	partitura	partiturile
Genitiv-Dativ	partiturii	partiturilor
Vocativ	'	'

1. text al unei compoziții muzicale cuprinzând toate părțile ei vocale sau instrumentale, dispuse astfel pe portativ încât să poată fi urmărite concomitent.

Traduceri

Traduceri