română

Etimologie

Din franceză parvenir.

Pronunție

  • AFI: /par.ve'ni/


Verb


Conjugarea verbului
parveni
Infinitiv a parveni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
parvin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să parvie
Participiu parvenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge.
  2. (v.intranz.) (franțuzism) a reuși, a izbuti.
  3. (v.intranz.) (despre știri, scrisori etc.) a ajunge la destinație, a fi remis destinatarului.
  4. (v.intranz.) (despre lumină, zgomote etc.) a se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe