patrafir
română
Etimologie
Din greacă medie ἐπιτραχήλιον (epitrachílion), neogreacă πετραχήλι (petrachíli). Confer slavă petraholu.
Pronunție
- AFI: /pa.tra'fir/
Substantiv
| Declinarea substantivului patrafir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patrafir | patrafire |
| Articulat | patrafirul | patrafirele |
| Genitiv-Dativ | patrafirului | patrafirelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei.
Traduceri
Traduceri