pețitor

română

Etimologie

Din a peți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pe.ʦi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului pețitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pețitor	pețitori
Articulat	pețitorul	pețitorii
Genitiv-Dativ	pețitorului	pețitorilor
Vocativ	pețitorule	pețitorilor

1. persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată.

Cuvinte derivate

• pețitoare
• pețitorie
• pețitorlâc

Expresii

• Să (ne) șadă pețitorii, = formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• preoțit
• retopit

Referințe

• DEX '98 via DEX online