pendula
Etimologie
Din pendul.
Pronunție
- AFI: /pen.du'la/
Verb
Conjugarea verbului pendula | |
Infinitiv | a pendula |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pendulez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să penduleze |
Participiu | pendulat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre pendule) a face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; (p.gener.) (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și alta.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online