penitență

română

Etimologie

Din latină poenitentia.

Pronunție

• AFI: /pe.ni'ten.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului penitență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	penitență	penitențe
Articulat	penitența	penitențele
Genitiv-Dativ	penitenței	penitențelor
Vocativ	'	'

1. pedeapsă impusă de biserică pentru ispășirea păcatelor; canon.
2. mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăși; pocăință.

Traduceri

Traduceri