percuta

română

Etimologie

Din franceză percuter.

Pronunție

• AFI: /per.ku'ta/

Verb

Conjugarea verbului percuta
Infinitiv	a percuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	percutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să percuteze
Participiu	percutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a izbi capsa unui cartuș, a unui focos etc. cu percutorul pentru a provoca aprinderea încărcăturii.
2. (v.tranz.) a examina un bolnav prin percuție.

Cuvinte derivate

• percutare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuprate
• purecat

Referințe

• DEX '98 via DEX online