piantone

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul piantare („a planta”), cu unele sensuri după franceză planton.

Pronunție

• AFI: /pjanˈtone/

Substantiv

piantone m., piantoni pl.

1. (mil.) gardă, pază
2. (bot.) lăstar, vlăstar, smicea
3. (auto.) coloană de direcție

Sinonime

• 1: (mil.) guardia, guardiano
• 3: (auto.) piantone dello sterzo

Cuvinte apropiate

• piantare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario