română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /pi.gu'li/


Verb


Conjugarea verbului
piguli
Infinitiv a piguli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pigulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pigulească
Participiu pigulit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) (despre păsări) a ciuguli.
  2. (v.tranz.) a lua câte puțin (dintr-un aliment).
  3. (v.tranz.) a lucra cu migală la ceva; a migăli.
  4. (v.tranz.) (fig.) a fura sau a înșela cu încetul, pe nesimțite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe