pilastru

română

Etimologie

Din franceză pilastre.

Pronunție

• AFI: /pi'las.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului pilastru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pilastru	pilaștri
Articulat	pilastrul	pilaștrii
Genitiv-Dativ	pilastrului	pilaștrilor
Vocativ	'	'

1. element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență.

Traduceri

Traduceri