pinus
 Vezi și : Pinus
|
latină
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *poi- („sevă, suc”). Înrudit cu sanscrită पितु (pitu, „sevă, suc, rășină”). Alternativ din greacă antică πίτυς, πίττα (pítus, pítta) și pix.
Pronunție
- AFI: /'piː.nus/
Substantiv
| Declinarea substantivului pīnus | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | pīnus | pīnūs, pīnī |
| Genitiv | pīnūs, pīnī | pīnuum, pīnōrum |
| Dativ | pīnuī, pīnō | pīnibusm pīnīs |
| Acuzativ | pīnum | pīnūs, pīnōs |
| Ablativ | pīnū, pīnō | pīnibus, pīnīs |
| Vocativ | pīnus, pīne | pīnūs, pīnī |
- (bot.) pin
- (p.ext.) lemnul acestui arbore
- (mil.) lance, suliță
- (poetic) coroană făcută acelor pinului
- (p.ext.) pădure de pini