plângătuire
română
Etimologie
Din plângătui.
Pronunție
- AFI: /plɨn.gə.tu'i.re/
Substantiv
Declinarea substantivului plângătuire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plângătuire | plângătuiri |
Articulat | plângătuirea | plângătuirile |
Genitiv-Dativ | plângătuirii | plângătuirilor |
Vocativ | plângătuire, plângătuireo | plângătuirilor |
- acțiunea de a plângătui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri