plănuiți

română

Etimologie

Din plănuit.

Pronunție

• AFI: /plə.nuˈiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru plănuit.

Etimologie

Din plănui.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru plănui.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru plănui.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru plănui.