placaj
Etimologie
Din franceză placage.
Pronunție
- AFI: /pla'kaʒ/
Substantiv
Declinarea substantivului placaj | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | placaj | placaje |
Articulat | placajul | placajele |
Genitiv-Dativ | placajului | placajelor |
Vocativ | ' | ' |
- material de construcție obținut prin încleierea unui număr de foi de furnir, așezate una peste alta, folosit, mai ales, la confecționarea mobilei.
- înveliș protector sau decorativ (de lemn, de piatră, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un element de construcție.
Traduceri
Traduceri