plachetă

română

Etimologie

Din franceză plaquette.

Pronunție

• AFI: /pla'ke.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului plachetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plachetă	plachete
Articulat	placheta	plachetele
Genitiv-Dativ	plachetei	plachetelor
Vocativ	'	'

1. carte mică și subțire care cuprinde opere literare (în special în versuri) de dimensiuni reduse.
2. medalie de forme diferite având pe una din fețe executate un basorelief sau o inscripție, bătută cu ocazia unui mare eveniment, în cinstea unei personalități sau care se oferă ca premiu în competițiile sportive.

Traduceri

Traduceri