plais

franceză

(français)

Etimologie

Din plaire.

Pronunție

• AFI: /plɛ/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la indicativ prezent pentru plaire.
2. forma de persoana a II-a singular la indicativ prezent pentru plaire.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plaire.