planșă
Etimologie
Din franceză planche.
Pronunție
- AFI: /'plan.ʃə/
Substantiv
Declinarea substantivului planșă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | planșă | planșe |
Articulat | planșa | planșele |
Genitiv-Dativ | planșei | planșelor |
Vocativ | ' | ' |
- piesă plană de lemn, subțire având lungimea mai mare decât lățimea.
- coală de hârtie mai groasă ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosită ca ilustrație într-o carte.
- carton pe care este executată o ilustrație, servind ca material didactic; tabel.
- placă de lemn sau de metal în care se sapă litere sau note muzicale, folosită în gravură.
- placă de beton folosită la pavarea drumurilor.
Traduceri
Traduceri